Sorin Moisă: Bătălia pentru regulile viitorului

IMPLICAȚII Parteneriatul Trans-Atlantic pentru Comerț și Investiții (TTIP) ar trebui să fie un acord de liber schimb «de nouă generație». Ce înseamnă aceasta și cum va influența regulile economiei globale?

de Sorin Moisă, europarlamentar

Vom discuta despre aceste aspecte în continuarea campaniei de informare, după ce, săptămâna trecută, am văzut cum TTIP crește dependența reciprocă între UE și Statele Unite și scade, în termeni relativi, dependența de alte puteri economice. Acord „de nouă generație“ înseamnă că nu negociezi doar eliminarea reciprocă a protecțiilor la frontieră (în principal taxe vamale), ci că încerci să armonizezi și parte din regulile interne ale celor două părți, astfel încât să permiți un acces mai larg la piața celuilalt pentru fiecare dintre semnatari.

În Europa, un fabricant de produse electrice declară el însuși, pe proprie răspundere, că produsul său este conform cu standardele tehnice și de siguranță europene. Declarația este „semnată“ prin aplicarea mărcii „CE“ pe produs, care astfel poate circula în toată piața internă europeană. În SUA, practica este opusă: întotdeauna o terță parte, un laborator independent, evaluează conformitatea, ca o pre-condiție a punerii unui produs pe piață. Pentru automobile, rolurile sunt complet inversate: în Europa, omologarea, care permite punerea pe piață, se face de către un organism independent, în timp ce în SUA producătorii certifică ei înșiși că autoturismul respectă standardele. Standardele de securitate și de testare pentru centura de siguranță, pentru plafonul autovehiculului, pentru impact la mare viteză sunt diferite în SUA și Europa, din motive istorice și de infrastructură. În SUA, e obligatoriu ca orice mașină să aibă o cameră la spate, pentru că, statistic, foarte multe accidente apar pe peluza din fața casei tipice americane, îngrădită de arbuști, când șoferul dă cu spatele și o persoană poate apărea brusc în spatele mașinii, înalte, de obicei. În Europa, camera la spate nu e obligatorie pentru că și locuința și mașina tipice sunt diferite de cele americane.

Principii opuse

Un alt exemplu cu care ne vom mai întâlni este cel al „principiului precauției“, aplicat în Europa pentru securitatea alimentară, constând în reglementarea sau interzicerea unei acțiuni atunci când există fie și doar posibilitatea ca ea să dăuneze sănătății umane. Acesta este opus principiului „dovezilor științifice“ și „analizei de risc“ în SUA, care pleacă de la premiza că dacă un produs sau acțiune nu este dovedită științific ca fiind dăunătoare sănătății, atunci punerea pe piață a produsului sau practica respectivă nu trebuie interzise.

Nu e de glumit de aceste diferențe. În cel mai bun caz, ele sunt obișnuințe vechi, și e greu să explici că ar trebui schimbate. E vorba și de bani: instituțiile de testare și omologare văd sfârșitul lumii în introducerea declarației de conformitate pe proprie răspundere și aduc argumente solide pentru a demonstra pericolele la care ar fi expus consumatorul. E aproape comic să vezi cum fiecare crede că numai ca la el se poate, cu schimbare de roluri de la sector la sector.

În cazurile delicate, precum principiul precauției, regulile sunt preferințe sociale, sunt văzute ca victorii ale democrației și civilizației. De exemplu, interzicerea folosirii hormonilor de creștere la vita de carne își are originea în mari controverse în Italia și alte țări europene în anii 70‘ și 80‘ implicând carne servită în cantine școlare sau mâncare pentru bebeluși. Interdicția hormonilor de creștere a intrat în mentalul colectiv ca un lucru bun și dezirabil, deci evident nenegociabil. Carnea cu probleme era europeană, pentru că atunci hormonii erau legali în multe state europene, inclusiv Franța și Germania, și cu vechime în Marea Britanie.

Subiecte sensibile

Eliminarea sau modificarea unor reguli la care oamenii țin, pentru care au votat câteva generații sau care au devenit, ca orice obișnuință, a doua natură, nu e o joacă. În sine, această posibilitate generează îndoială și angoasă socială, care nu trebuie tratate cu aroganță, ci cu deschidere, calm și empatie. În numele comerțului, în esență, TTIP ar schimba familiarul și securitatea cu reguli aparent străine și nesigure. La astfel de spaime, trebuie răspuns, de la caz la caz, cu angajamente care să elimine cauza angoasei, și cu compromisuri de ambele părți, care să păstreze intacte regulile cele mai dragi părții celeilalte. Poate cel mai important lucru e că mare parte din reguli nu vor fi atinse. Studiul de impact al Comisiei Europene consideră optimistă chiar și eliminarea doar 25% din barierele netarifare. Pe parcursul acestui serial vom dezbate toate subiectele sensibile ale TTIP, unul câte unul.

Un acord de „nouă generație“ amplifică beneficiile acordului de liber schimb clasic. Creșterea, locurile de muncă, competitivitatea și inter-dependența occidentale ar crește mult mai mult decât în scenariul modest, de eliminare a tarifelor. Dar aduce și surprize: este greu să acorzi favorurile din acord doar părții celeilalte, când e vorba de reglementare. Să zicem că introduci o regulă de îmbunătățire a procedurilor vamale. E greu să ai o vamă rapidă și eficientă pentru partenerul din acord și una înceată și netransparentă pentru cei din afara acordului. Măcar anumite reguli din acord vor fi automat și în beneficiul altora. E așa-numitul efect colateral („spill-over“) direct. Efectul colateral indirect e când îți copiază alții regulile.

Importanța standardelor

Dacă UE și SUA adoptă un standard in­ter­na­țional sau un standard comun pentru centuri de siguranță, asta înseamnă că marea majoritate a centurilor vândute în lume va trebui să respecte standardul cel nou. Ceea ce înseamnă că e mai înțelept și pentru alte state să adopte același standard, pentru că în felul asta producătorii lor au acces direct (și la) enorma piață atlantică. Partea bună e că facem regulile viitorului: ne exportăm standardele (ale noastre, ale americanilor sau un compromis între ele) către alții, ceea ce înseamnă ca stresul adaptării nu va fi la noi. Dacă apucă alții să impună standarde, va trebui să ne schimbăm noi procesele de producție, și asta costă. Partea mai puțin bună este că după ce și alții adoptă standardul atlantic, pot exporta și ei în UE+SUA. Dar și noi vom putea exporta la ei pe noul standard, plecat de la noi.

În final putem trage o concluzie importantă despre angoasa coborârii standardelor de mediu, de sănătate, etc., a oponenților TTIP. Interesul fundamental al UE și SUA nu este să coboare standardele, ci să exporte standarde înalte în restul lumii. De ce? Nu doar pentru că sunt valorile noastre sociale și morale, dincolo de nuanțe și diferențe, ci și pentru că ne fac mai competitivi în raport cu alții. Mai pe șleau: caeteris paribus, standardele mari îi încurcă mai mult pe alții decât pe noi, care suntem deja obișnuiți să le respectăm fără să falimentăm. E un mare atu, am face o prostie monumentală să le scădem, nu doar politic și social, ci și economic. Săptămâna viitoare vom vorbi despre supraviețuire economică și mizele geopolitice ale TTIP.