Sorin Moisă: Fructele consultării naționale TTIP (I)

de Sorin Moisă, europarlamentar

Pe 16 octombrie, după o campanie naţională de consultare în negocierea TTIP de câteva luni, organizez o conferință la București pentru a dezbate rezultatele acesteia cu negociatorii europeni ai Tratatului.

După cum știți, începând cu luna mai, ca europarlamentar în Comisia de Comerț Internațional a Parlamentului European, în parteneriat media cu Revista Capital, am organizat o campanie națională de consultare a industriei românești pentru a identifica interesele României în negocierea Parteneriatului Transatlantic pentru Comerț și Investiții (TTIP). Doamna Cecilia Malmström, Comisarul European pentru Comerț, domnul Ignacio Garcia Bercero, Negociatorul Șef european, vor fi prezenți la București pentru a lua direct la cunoștință interesele economiei românești. SUA vor fi și ele reprezentate la nivel foarte înalt, de Ambasadorul SUA la Uniunea Europeană, domnul Anthony Luzzatto Gardner. La începutul lunii noiembrie voi fi la Washington, unde voi preda rezultatele consultării și Negociatorului Șef american, domnul Dan Mullaney. Acesta din urmă ar fi putut veni și el la București dacă la două zile după conferință, adică luni, 19 Octombrie, nu ar fi fost gazda la Miami, pentru cea de-a unsprezecea rundă de negocieri: ar fi fost greu să treacă de două ori Oceanul în câteva zile pentru a veni la București vineri, și să fie înapoi pentru negocieri luni la prima oră. Negociatorul Șef european va pleca spre SUA direct de la București. Morala este că vocea României poate să conteze. Vă prezint acum prima serie de concluzii ale consultării. Câteva precizări sunt necesare: am scris la peste 1.500 de firme, am creat formularul de pe site-ul Capital, am avut sute de discuții, vizite, am citit extrem de multe documente, am ascultat pe oricine a avut ceva de spus. Am insistat până la a-i agasa pe unii dintre cei care mi se părea că au ceva relevant de spus pentru economia românească. Concluziile de mai jos sunt rezultatul acestui proces. Ele nu au pretenția să fie exhaustive sau adoptate formal în foruri reprezentative pentru diferitele sectoare. Structura lor a depins mult de reacțiile și cooperarea pe care le-am avut: în anumite cazuri foarte bună, în altele oamenii n-au încredere că un politician chiar s-ar ocupa serios de ceva sau că nu se află în treabă fără șanse reale de a avea și rezultate concrete. Concluziile sunt deci poate incomplete sau imperfecte, dar sigur sunt bazate pe deschidere absolută, muncă, bun simț și bună credință, lipsa oricărei agende personale, și mi le asum ca atare, în fața celor pe care îi reprezint. Din constrângeri de spațiu, le voi prezenta în două sau trei articole, după cum va fi nevoie.

Interesele ofensive pe care le-am putut identifica ale economiei românești sunt următoarele:

(1) Eliminarea tarifelor la exporturile de încălțăminte în SUA; acestea sunt foarte mari, în funcție de tipul de încălțăminte ajungând până la 37,5% la prețurile FOB. România are o tradiție importantă în domeniu, are jucători pe mai multe plaje de calitate, actori care sunt deja prezenți sau testează piața americană, inclusiv sub brand propriu. Prin urmare, reducerea tarifelor ar fi un beneficiu direct și major pentru ei.

 

(2) Eliminarea tarifelor la exporturile de produse ceramice în SUA; este un alt domeniu de tradiție românească, puternic afectat de concurența produselor din Asia, cu probleme  însă de accesare a pieței americane, din nou din cauza tarifelor mari, variind, pentru diferite categorii de ceramică, între 8,5% și 28%: în lumea de astăzi un astfel de tarif este absolut prohibitiv.

(3) Industria de software, engineering, alți prestatori de servicii, doresc eliminarea sau facilitarea vizelor pe termen scurt pentru lucrători detașați în interes de serviciu. Dincolo de discuția generală legată de vize în SUA, este vorba despre trimiterea, pe o durată foarte scurtă, de zile sau săptămâni, de personal care să facă instruire cu clienții pentru softuri produse în România, pentru soluții inginerești sau de consultanță produse în Romania, ori service sau mentenanţă pentru acestea, activități pentru care economic nu are sens implantarea directă sau permanentă în Statele Unite. Nu poți semna sau fi serios într-un contract fără să știi că ai posibilitatea să-ți trimiți la nevoie echipa să îi aplice clauzele la fața locului, într-un interval de timp previzibil.

(4) Obligații de localizare a datelor: România fiind o putere în domeniul IT, șansele de a avea centre de date localizate în România sunt mai mari decât pentru alte țări. Fapt pentru care eventuale obligații de localizare a datelor la nivel național în alte state limitează șansele de creștere a acestui domeniu în România. Din aceste motive, la care se adăuga deschiderea culturală către lume și globalizare, industria românească de IT dorește evitarea prin sau în interiorul TTIP a obligațiilor de localizare a datelor: piața și competențele locale trebuie să decidă. Trebuie, deci, definite alte modalități pentru autorități de a avea acces la date, în condițiile legii: jurisdicția nu cere neapărat localizare fizică.

(5) Componente și accesorii auto: este un alt domeniu în care România a devenit o putere industrială. Cu cât mai multe standarde și reglementări sunt identice sau recunoscute reciproc între SUA și UE, cu atât sunt mai mari șansele ca furnizorii generaliști de piese, componente și accesorii auto (dispozitive de iluminare, geamuri, ștergătoare de parbriz, pneuri, baterii, centuri de securitate, oglinzi retrovizoare, etc), să poată vinde și în SUA.

(6) Industriile energo-intensive românești, în particular cea chimică, au probleme în a concura pe piața SUA din cauza energiei foarte ieftine de care beneficiază competitorii americani. Liberalizarea deplină a comerțului cu energie, în special cu gaz lichefiat (LNG), este deci și o cerință românească, acesta fiind unul dintre factorii care pot duce la o reechilibrare a prețurilor între cele două maluri ale Atlanticului, în plus față de beneficiile pentru securitatea energetică a Europei, așa cum am văzut într-un articol trecut. Negociatorii europeni trebuie să țină cont de această realitate atunci când negociază reducerile de tarife vamale la produse precum aluminiul: dacă protecția existentă este eliminată, diferența de preț la energie, respectiv existența unui preț al carbonului în Europa ne expun aceste industrii la un risc major de restrângere de activități sau chiar dispariție. Aici interesul ofensiv și cel defensiv sunt strâns legate.

Săptămânile viitoare vom continua lista intereselor ofensive românești, apoi le vom analiza pe cele defensive, inclusiv dimensiunea socială, urmând să discutăm cerințele legate de regulile și procedurile din vama americană, și în sfârșit sugestiile generale ale exportatorilor români pentru autoritățile americane, europene și române.

Articol publicat in revista CAPITAL